Dilemă

Unii bărbaţi îşi aleg soţiile în funcţie de felul în care fac curăţenie, gătesc, spală rufele, vasele etc.
Ori de câte ori aud un bărbat preaslăvind aceste calităţi, mă gândesc că, de fapt, are nevoie de o mamă şi nu de o soţie.
Pe de altă parte, femeilor le plac bărbaţii care sunt în stare să repare mici stricăciuni apărute prin casă.
Şi atunci nu pot să nu mă gândesc. De ce ne căsătorim?
Poate serviciile unui instalator/ bucătar se dovedesc la prima vedere mult prea scumpe, însă nu sunt, compărând cu eventualele rateuri ale "meşterilor".
Oare ce este mai de blamat?
Naivitatea cu care unii se aruncă în lanţurile căsniciei, sperând că dragostea este îndeajuns pentru a trece peste toate problemele? Sau modul cinic în care unii privesc acest "pact" şi au doar aşteptări financiare şi de ordin casnic?