Voy caminando por la vida
Sin pausa, pero sin prisa.
http://www.youtube.com/watch?v=eznXJEjvHbk
December 30, 2010
December 27, 2010
December 21, 2010
The inexplicable
A glass of rum. Moonlight over your bony cheeks. Sweet smell of forgiveness. And finally! You're forgotten. You're not coveted anymore. You're just like the summer breeze. Swiftly fading away into the glassy sky.
There's my judgement. There's your self-esteem. There's the touch of the bliss and the sound of freedom.
Thrash out the mysteries you found along the way. See if there is someone willing to hear you out. See if the longing still cleares things up. See if there are any windows left unbroken.
Scream!
Whisper!
But never go back.
There's my judgement. There's your self-esteem. There's the touch of the bliss and the sound of freedom.
Thrash out the mysteries you found along the way. See if there is someone willing to hear you out. See if the longing still cleares things up. See if there are any windows left unbroken.
Scream!
Whisper!
But never go back.
December 18, 2010
O întâmplare a fiinţei
Poezie. Cântec. Suflet dezgolit de straie. Adevăruri universale, reci, cutremurătoare şi însângerate. Lacrimi de fericire. Lacrimi de dor. Lacrimi de eternitate. Frică de însingurare şi de înstrăinare. Suferinţă. Mărturisire. Aprig dor. Reculegere. Înfrângere. Mistuire. Iubire. Foc. Dragoste. Speranţă. Apropiere. Dragoste.
Frunze ruginii ne-or acoperi
Şi mult ne-om iubi.
Şi mult ne-om iubi.
Ai de grijă
Tu, mândruţul meu,
Pe unde umbli,
Să nu-ţi fie greu.
Că pân-oi muri
De vei vrea să vii
Mai mult te-oi iubi,
Mai mult te-oi iubi.
December 17, 2010
December 14, 2010
You
Yesterday, someone accidentally touched my hand and for a second I did not breathe. I was waiting. Waiting for you to whisper my name. Waiting for your scent to embrace me. A scent of redcurrant leaves, sugar orchid and red cedar.
December 11, 2010
December 9, 2010
Mau!
Atunci când mergem să vedem un spaţiu de locuit, suntem vădit interesaţi de condiţiile acestuia. Nu suntem atenţi la uşile de alături, dacă acestea s-au închis cu repeziciune de îndată ce am ajuns în faţa uşii şi nici măcar nu luăm în seamă un anumit zgomot de fond venind de undeva de la etaj sau din împrejurimi.
Pe mine poveştile despre vecini mă amuză. Nu de puţine ori mi-am auzit prietenii plângându-se de atitudinea vecinilor lor. Şi, trebuie să recunosc, că am avut şi eu parte de experienţe cel puţin interesante.
Însă îmi amintesc cu drag de un vecin de la bloc pe care copii îl porecliseră Mau. Era un domn pe la patruzeci de ani. Căsătorit, fără copii şi cu darul băuturii.
De unde Mau? Ori de câte ori venea acasă băut, soţia lui se supăra şi nu-i deschidea uşa. Pesemne că aşa credea ea că-l învaţă minte. Şi atunci omul nostru stătea în scară, aşteptând probabil să-i treacă aburii alcoolului şi să-şi înfrunte soţia cu aplomb. Şi pentru că acest procedeu dura câteva ore bune, ca să nu se plictisească, domnul se ascundea după uşa de la intrare în scară şi ori de câte ori trecea cineva, încerca să-l sperie, slobozind un şugubăţ: Mau!
Şi aşa i-am zis. După câteva sperieturi bune, lumea s-a obişnuit cu Mau. Era piesa de rezistenţă a scării de bloc. Păi, unde mai aveau parte oamenii de o asemenea primire?
N-am mai apucat să văd dacă Mau a adoptat şi alte abordări pentru că ne-am mutat. Dar ori de câte ori am o zi proastă, îmi doresc să păşesc în scara blocului şi să-mi spună cineva: Mau!
Mi-ar fi mult mai simplu apoi să realizez că viaţa e mult prea preţioasă pentru a te lăsa speriat oricum.
Pe mine poveştile despre vecini mă amuză. Nu de puţine ori mi-am auzit prietenii plângându-se de atitudinea vecinilor lor. Şi, trebuie să recunosc, că am avut şi eu parte de experienţe cel puţin interesante.
Însă îmi amintesc cu drag de un vecin de la bloc pe care copii îl porecliseră Mau. Era un domn pe la patruzeci de ani. Căsătorit, fără copii şi cu darul băuturii.
De unde Mau? Ori de câte ori venea acasă băut, soţia lui se supăra şi nu-i deschidea uşa. Pesemne că aşa credea ea că-l învaţă minte. Şi atunci omul nostru stătea în scară, aşteptând probabil să-i treacă aburii alcoolului şi să-şi înfrunte soţia cu aplomb. Şi pentru că acest procedeu dura câteva ore bune, ca să nu se plictisească, domnul se ascundea după uşa de la intrare în scară şi ori de câte ori trecea cineva, încerca să-l sperie, slobozind un şugubăţ: Mau!
Şi aşa i-am zis. După câteva sperieturi bune, lumea s-a obişnuit cu Mau. Era piesa de rezistenţă a scării de bloc. Păi, unde mai aveau parte oamenii de o asemenea primire?
N-am mai apucat să văd dacă Mau a adoptat şi alte abordări pentru că ne-am mutat. Dar ori de câte ori am o zi proastă, îmi doresc să păşesc în scara blocului şi să-mi spună cineva: Mau!
Mi-ar fi mult mai simplu apoi să realizez că viaţa e mult prea preţioasă pentru a te lăsa speriat oricum.
December 6, 2010
Dilemă
Unii bărbaţi îşi aleg soţiile în funcţie de felul în care fac curăţenie, gătesc, spală rufele, vasele etc.
Ori de câte ori aud un bărbat preaslăvind aceste calităţi, mă gândesc că, de fapt, are nevoie de o mamă şi nu de o soţie.
Pe de altă parte, femeilor le plac bărbaţii care sunt în stare să repare mici stricăciuni apărute prin casă.
Şi atunci nu pot să nu mă gândesc. De ce ne căsătorim?
Poate serviciile unui instalator/ bucătar se dovedesc la prima vedere mult prea scumpe, însă nu sunt, compărând cu eventualele rateuri ale "meşterilor".
Oare ce este mai de blamat?
Naivitatea cu care unii se aruncă în lanţurile căsniciei, sperând că dragostea este îndeajuns pentru a trece peste toate problemele? Sau modul cinic în care unii privesc acest "pact" şi au doar aşteptări financiare şi de ordin casnic?
Ori de câte ori aud un bărbat preaslăvind aceste calităţi, mă gândesc că, de fapt, are nevoie de o mamă şi nu de o soţie.
Pe de altă parte, femeilor le plac bărbaţii care sunt în stare să repare mici stricăciuni apărute prin casă.
Şi atunci nu pot să nu mă gândesc. De ce ne căsătorim?
Poate serviciile unui instalator/ bucătar se dovedesc la prima vedere mult prea scumpe, însă nu sunt, compărând cu eventualele rateuri ale "meşterilor".
Oare ce este mai de blamat?
Naivitatea cu care unii se aruncă în lanţurile căsniciei, sperând că dragostea este îndeajuns pentru a trece peste toate problemele? Sau modul cinic în care unii privesc acest "pact" şi au doar aşteptări financiare şi de ordin casnic?
December 1, 2010
Subscribe to:
Posts (Atom)
