By all means, thy Reader, when you shelter thy glance upon my humble writings, do keep in mind that this blog centers upon ideas, questions and meditations. It is also a personal gallery of paintings and photos.

September 23, 2010

Ghidul micului caricaturist


Nu prea mă laud cu o vastă cultură generală. De fapt, sunt complet străin de tot ce este nou. În schimb, ştiu semnificaţia fiecărei grimase. Nicio ridicătură de sprânceană nu-mi scapă neobservată.
Am realizat că acord mai multă atenţie feţei pe la vreo 9 ani. Desenam indieni, aşa cum le ziceau părinţii mei tăieturilor făcute cu creionul pe foile de hârtie. Nu ştiu cum se făcea, dar de îndată ce creionul cobora de pe umerii celui desenat, îmi pierdeam interesul. Speriat, multă vreme am desenat ciorchini de struguri. Mov. Rare erau ocaziile când coloram ciorchinii în verde.
Într-o zi m-am supărat pe hârtia de ziar şi am decis că e inutil să mai scrijelesc linii curbate.
Am încercat să devin matematician. Nu mi-a ieşit. Ei bine, poate şi pentru că nu m-am străduit prea tare. Sau oare pentru că nu mi-a plăcut matematica? Hm, rămâne să reflectez la asta.
Apoi, m-am visat filosof. În fiecare zi ţineam discursuri în faţa a mii de cetăţeni. Aveam aplomb. Aveam soluţii. Aveam dreptate. Nu aveam timp. Să fim serioşi. Toţi filosofii au fost recunoscuţi la adevărata lor valoare după moarte. Eu nu vroiam o asemenea soartă pentru mine. Merit mai mult.
Epuizasem deja toate opţiunile dorite. A trebuit să aleg ceva mai lumesc. Mai practic. Mai înălţător. Pentru a putea plăti chiria.
Spăl geamuri. Şi ce-i cu asta, veţi zice?
Nimic. Munca te înalţă. Aşa am auzit eu. Mai rămâne să aflu unde anume.
Oricum, e bine. Cât spăl geamurile am timp să reflectez. Iar într-o zi, făcând asta, mi-am observat reflexia.
Era un semn. Mi-e destinat să fiu caricaturist. Nu înţeleg de ce mi-a luat atât de mult timp să realizez asta. Mă rog, de ale tinereţii valuri. Dar acum sunt hotărât. Ba mai mult. În fiecare zi desenez şi iar desenez. Ce dacă doar cu buretele pe sticlă? Într-o zi voi prinde curaj şi voi folosi creionul ascuţit ce stă cuminte în paharul de pe noptiera mea. Şi mă voi împăca chiar şi cu hârtia de ziar. Ah, şi poate voi semna vreun contract cu fabrica de hârtie de la Buşteni. Orice se poate întâmpla.
Linie. Arc de cerc. Trunchi de con.

No comments:

Post a Comment