Zilele astea mi-a fost dat să văd viaţa dintr-o altă perspectivă.
I-o datorez lui Zguby, un fost coleg de beci. Ne-am întâlnit după câţiva ani buni. Ani în care am fost supuşi mai multor încercări.
Momentul revederii a fost emoţionant. Cu atât mai mult cu cât toţi trecătorii zâmbeau sau se uitau miraţi. Nu neaparat la noi. Şi nici măcar la Zguby, care e vestit în lumea largă. Ci la peruca de pe capul lui. O perucă mare, neagră şi creaţă.
Întotdeauna l-am admirat pentru firea lui jovială şi optimistă. Şi cumva peruca asta a venit să sublinieze încrederea lui în mai bine, siguranţa reuşitei.
Viaţa e mult prea scurtă pentru a fi trăită cu gândul că poate într-o zi vei avea curajul să faci tot ce ţi-ai propus. Nu. Viaţa se trăieşte în funcţie de prezent.
Şi pentru asta trebuie să profiţi de toate şansele ce-ţi apar în cale. Iar dacă e nevoie de o perucă pentru a te simţi bine în pielea ta, atunci cu cât mai creaţă cu atât mai bine.
Prieteneeeeeee!
No comments:
Post a Comment