By all means, thy Reader, when you shelter thy glance upon my humble writings, do keep in mind that this blog centers upon ideas, questions and meditations. It is also a personal gallery of paintings and photos.

December 9, 2010

Mau!

Atunci când mergem să vedem un spaţiu de locuit, suntem vădit interesaţi de condiţiile acestuia. Nu suntem atenţi la uşile de alături, dacă acestea s-au închis cu repeziciune de îndată ce am ajuns în faţa uşii şi nici măcar nu luăm în seamă un anumit zgomot de fond venind de undeva de la etaj sau din împrejurimi.
Pe mine poveştile despre vecini mă amuză. Nu de puţine ori mi-am auzit prietenii plângându-se de atitudinea vecinilor lor. Şi, trebuie să recunosc, că am avut şi eu parte de experienţe cel puţin interesante.
Însă îmi amintesc cu drag de un vecin de la bloc pe care copii îl porecliseră Mau. Era un domn pe la patruzeci de ani. Căsătorit, fără copii şi cu darul băuturii.
De unde Mau? Ori de câte ori venea acasă băut, soţia lui se supăra şi nu-i deschidea uşa. Pesemne că aşa credea ea că-l învaţă minte. Şi atunci omul nostru stătea în scară, aşteptând probabil să-i treacă aburii alcoolului şi să-şi înfrunte soţia cu aplomb. Şi pentru că acest procedeu dura câteva ore bune, ca să nu se plictisească, domnul se ascundea după uşa de la intrare în scară şi ori de câte ori trecea cineva, încerca să-l sperie, slobozind un şugubăţ: Mau!
Şi aşa i-am zis. După câteva sperieturi bune, lumea s-a obişnuit cu Mau. Era piesa de rezistenţă a scării de bloc. Păi, unde mai aveau parte oamenii de o asemenea primire?
N-am mai apucat să văd dacă Mau a adoptat şi alte abordări pentru că ne-am mutat. Dar ori de câte ori am o zi proastă, îmi doresc să păşesc în scara blocului şi să-mi spună cineva: Mau!
Mi-ar fi mult mai simplu apoi să realizez că viaţa e mult prea preţioasă pentru a te lăsa speriat oricum.

1 comment:

  1. Aaaahhhh, cate as avea si eu de zis despre vecinii mei :). Macar MAU al tau e funny.

    ReplyDelete