By all means, thy Reader, when you shelter thy glance upon my humble writings, do keep in mind that this blog centers upon ideas, questions and meditations. It is also a personal gallery of paintings and photos.

January 9, 2011

Datini

Multă lume mă întreabă de ce scriu atât de mult despre trecut şi mai ales, cum de mi-amintesc cu atâta acurateţe în ce eram îmbrăcată când m-am dus la premierea de la sfârşitul clasei a doua.
Am încercat multă vreme să vin cu un răspuns satisfăcător. Iniţial am crezut că poate mă dezamăgeşte prezentul şi atunci mă refugiez în trecut. Dar nu. Nu este acesta motivul. Mai ales pentru că scriu despre trecut chiar şi atunci când prezentul în care mă găsesc este frumos pieptănat şi poartă cravată colorată.
Şi atunci, care este explicaţia?
Răspunsul l-am găsit pe nepregătite. De fapt, m-a găsit el pe mine. Stând la interminabilele mese de Crăciun cu părinţii mei. De când îi ştiu, alor mei le place să povestească. Şi deşi sunt poveşti pe care le-am auzit de măcar 50 de ori, încă le mai ascult fermecată. Iar uneori printre aceste poveşti se strecoară poveşti pe care nu le-am mai auzit niciodată. Poveşti care mă cutremură până la lacrimi, poveşti care mă fac să râd atât de tare încât vecinul de la etajul patru ştie că am venit în vizită la părinţii mei.
Am fost crescută în spiritul mai multor "datini", iar constanta aducere aminte a trecutului, a locului din care ai plecat, a omului care ai fost şi care te-a ajutat să devii cine eşti astăzi, este una dintre ele.
Am râs cu lacrimi când tata mi-a povestit cum un fost coleg de-ai lui de la tipografie se dădea mare erudit şi le-a făcut o invitaţie la cinematograf.
Au plecat mai mulţi la film, însă pe drum unul dintre ei l-a întrebat ce înseamnă Madame sans gêne, iar stimabilul erudit a răspuns: Doamna fără gene.

No comments:

Post a Comment