June 24, 2011
June 22, 2011
Fericiţii anonimi
Ar trebui să se inventeze şi altfel de grupuri de sprijin. Unele care nu au legătură cu viciile de oricare tip sau cu nefericirea cauzată de acestea. Cred că ar fi frumos să existe un grup care să se întrunească săptămânal şi să poarte numele de "Fericiţii anonimi". Eu mă declar prima înscrisă.
- Bună! Mă numesc X şi sunt fericită.(Aplauze pe fundal)Mă ţin deoparte de gândurile triste de vreo trei luni şi promit să păstrez acest bun obicei, să lupt cu oricare tentaţii, să zâmbesc, să alung melancolia. Şi apoi să fii trist şi singur nu mai este la modă, iar dantura mea prea albă nu merită supliciul de a fi ascunsă de o mină tristă. Vă mulţumesc!
(Urale pe fundal)
- Bună! Mă numesc X şi sunt fericită.(Aplauze pe fundal)Mă ţin deoparte de gândurile triste de vreo trei luni şi promit să păstrez acest bun obicei, să lupt cu oricare tentaţii, să zâmbesc, să alung melancolia. Şi apoi să fii trist şi singur nu mai este la modă, iar dantura mea prea albă nu merită supliciul de a fi ascunsă de o mină tristă. Vă mulţumesc!
(Urale pe fundal)
June 21, 2011
Vestitorii
Cum circulă vestea? Mereu m-am întrebat. Bine, acum e mai uşor datorită atâtor mijloace de comunicare, însă înainte era mult mai dificil. Să fii vestitor era o adevărată provocare. Poate chiar o meserie. Trebuia să fii mereu în alertă şi prezent în mijlocul mulţimii. Să fii mereu primul care dă vestea şi să te asiguri că ai rostit-o clar şi convingător. Vestitorii erau mult mai apreciaţi, în trecut. Acum, ei sunt catalogaţi drept bârfitori şi necuviincioşi.
Ah, vremuri apuse! Meserii ce şi-au încheiat socotelile cu lumea de astăzi.
Mâine-poimâine ne vom trezi că nici poştaşul nu mai e de niciun folos. Şi aşa bate din ce în ce mai rar la uşa noastră.
June 20, 2011
Ce bine că eşti!
http://www.youtube.com/watch?v=hWjlMfxmUU8
Două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte jos, întoarsă spre pământ,
una foarte sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Astăzi mă aflu pe o punte. O punte ce leagă conştiinţa de sentiment. Azi nu mai calc pe vârfuri. Ce bine se simte pământul călcând şi pe călcâie! Iarba îmi gâdilă degetele şi mâna nu mi-o mai ţin streaşină la ochi, ferindu-mă de scaieţi. Cobor liniştită privirea spre metereze de apă lină. Plutesc şi respir. Ce bine că eşti!
June 19, 2011
June 16, 2011
Daylight
Some say is better to set on a journey when your head is a blur and you find yourself more wanting than getting.
When it comes to wanting I am surely the inventor of it. The hardest part comes when I actually have to do something for it. I could have never define the shapes or the colours of the things that tempted me. I was always in the dark, searching for things that once have been described to me by others.
But lately I find myself knowing. With almost excruciating exactitude. And when I come to think about it, I also know which path to turn to.
June 15, 2011
June 6, 2011
Everybody would like to be Cary Grant
June 1, 2011
Subscribe to:
Posts (Atom)