Ce bine că eşti!

http://www.youtube.com/watch?v=hWjlMfxmUU8

Două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte jos, întoarsă spre pământ,
una foarte sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Astăzi mă aflu pe o punte. O punte ce leagă conştiinţa de sentiment. Azi nu mai calc pe vârfuri. Ce bine se simte pământul călcând şi pe călcâie! Iarba îmi gâdilă degetele şi mâna nu mi-o mai ţin streaşină la ochi, ferindu-mă de scaieţi. Cobor liniştită privirea spre metereze de apă lină. Plutesc şi respir. Ce bine că eşti!