By all means, thy Reader, when you shelter thy glance upon my humble writings, do keep in mind that this blog centers upon ideas, questions and meditations. It is also a personal gallery of paintings and photos.
July 25, 2011
Bare necessities
Gone on a coconut quest. Meanwhile, do not step on my flurry sunshine!
Special pentru tine! Noi apariţii editoriale la OFFICE LITERATURA: Cele mai frumoase poeme de dragoste – “Atunci când vara se reinventa” – autor Cristian Lisandru Un nou roman pe care-l vei citi cu dintr-o suflare – Romanul care se scria singur” - autor Cristian Lisandru Pentru tine: De-ar fi să plouă un mileniu şi mai mult N-aş mai ieşi din casă şi aş sta să te ascult Cum taci… Să simt cum în tăcere mă îmbraci. Să deseneze ploaia chipul tău pe geam, Într-un decor lacustru lângă mine să te am, Să-mi mai reciţi încet dintr-un poet bolnav de ploaie, Să simt cum intră apa în odaie. Ascunde telefonul, să nu-l auzim, Din dulcea beţie-a ploii să nu ne mai trezim, Să nu aprinzi lumina, pe întuneric ploile-s atât de vii Şi mumură-mi iubirea aşa cum numai tu ştii… E-atâta ploaie-n suflet şi atâta ploaie-n gând Şi parcă lumea-ntreagă s-a oprit plângând, Dar, vai, doar noi mai râdem, o pereche renăscută-n ploaie Şi apa intră-ntruna în odaie… Doresc să-ţi mângâi părul printre picături Şi peste tot ce-a mai rămas iubire vreau să-mi juri Şi mai recită-mi, iarăşi, dintr-un poet bolnav de ploaie Să văd cum intră apa în odaie… Să ne spălăm păcatele, Să fim curaţi, Îndrăgostiţi adevăraţi, Şi-n lumea asta care râde şi de ploi Să fim curaţi doar noi…(Ploaia de Cristian Lisandru)
Fix la asta m-am gandit cand am vazut titlul in blogroll - http://www.youtube.com/watch?v=YFcoC1FJOhA
ReplyDeleteTe-ai gândit bine :)
ReplyDeleteSpecial pentru tine!
ReplyDeleteNoi apariţii editoriale la OFFICE LITERATURA:
Cele mai frumoase poeme de dragoste – “Atunci când vara se reinventa” – autor Cristian Lisandru
Un nou roman pe care-l vei citi cu dintr-o suflare – Romanul care se scria singur” - autor Cristian Lisandru
Pentru tine:
De-ar fi să plouă un mileniu şi mai mult
N-aş mai ieşi din casă şi aş sta să te ascult
Cum taci…
Să simt cum în tăcere mă îmbraci.
Să deseneze ploaia chipul tău pe geam,
Într-un decor lacustru lângă mine să te am,
Să-mi mai reciţi încet dintr-un poet bolnav de ploaie,
Să simt cum intră apa în odaie.
Ascunde telefonul, să nu-l auzim,
Din dulcea beţie-a ploii să nu ne mai trezim,
Să nu aprinzi lumina, pe întuneric ploile-s atât de vii
Şi mumură-mi iubirea aşa cum numai tu ştii…
E-atâta ploaie-n suflet şi atâta ploaie-n gând
Şi parcă lumea-ntreagă s-a oprit plângând,
Dar, vai, doar noi mai râdem, o pereche renăscută-n ploaie
Şi apa intră-ntruna în odaie…
Doresc să-ţi mângâi părul printre picături
Şi peste tot ce-a mai rămas iubire vreau să-mi juri
Şi mai recită-mi, iarăşi, dintr-un poet bolnav de ploaie
Să văd cum intră apa în odaie…
Să ne spălăm păcatele,
Să fim curaţi,
Îndrăgostiţi adevăraţi,
Şi-n lumea asta care râde şi de ploi
Să fim curaţi doar noi…(Ploaia de Cristian Lisandru)
http://officeliteratura.blogspot.com/