Mi-e sufletul plecat în vacanţă,
Nisipul mă zgârâie în talpă,
Un vis devreme apus
într-o sticlă cu dop stă ascuns.
Şi tot ce am eu poartă un nume
Şi am învăţat arta negoţului,
Dar am uitat de astă lume
Şi de dorul drăguţului.
Mi-e dor de-o lună plină pe cer
Când stelele clipesc nemângâiate
Când toate relele-s uitate,
Iar eu nu ştiu ce mai pierd.
Şi-undeva pe mare e iarnă,
Şi miroase a Crăciun şi a fericire,
Plutesc în aer clipe de iubire
Şi şoapte eterne de taină.
Iar în vis suntem mereu tineri
Şi-mpărţim aceleaşi cuvinte
Spune-mi, clipele de ieri
Ţi le mai aduci aminte?
No comments:
Post a Comment