Perfectibil

Care poate fi perfecţionat. Aceasta este definiţia din DEX.
Deseori m-am lovit de oameni care mi-au făcut reproşuri cu privire la anumite aspecte perfectibile legate de propria-mi persoană. Am fost rugată să mă aşez liniştită pe un scaun şi să mă prefac că nu ştiu încotro duce firul discuţiei.
Vreau mai mult! Nu este îndeajuns. Nu pentru mine. Ştiu că sunt alţii care s-ar mulţumi cu asta, dar nu EU. Iar tu! Tu mă dezamăgeşti. Mă aşteptam la mai mult de la tine. Trebuie să înveţi să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Nu ai încredere în părerea mea? Eu ştiu mai bine ca tine.
Dacă stau şi mă gândesc bine, doar în astfel de momente am simţit că amuţesc. Şi nu mă refer la imposibilitatea de a vorbi. Nu. În acel moment, forul meu interior se închide. Precum un sistem de apărare bine pus la punct.
Să nu mă înţelegeţi greşit! Nu am nimic împotriva oamenilor care depun eforturi considerabile pentru a fi cei mai buni în ceea ce fac, pe plan personal sau profesional. Cu sinceră modestie recunosc că mă număr printre aceştia.
Însă nu-mi plac oamenii care duc la extrem această luptă. Oameni care crează frustrări celor din jur. Oameni care se hrănesc cu acestea şi consideră că spaima ori ruşinea sunt singurele motivaţii ale unui om.
Nu-mi plac oamenii care s-ar sacrifica pe ei înşişi, şi cu atât mai mult pe cei din jur pentru un lucru, zic ei, perfect, ignorând buruienile pe care acesta se înalţă.
Asta e! Mi-o asum. Nu sunt perfectă.