Când...

Când eram mică, visam orizonturi albastre cu nori pufoşi.
Când eram în vacanţă, visam câmpuri verzi şi parteneri de joacă pentru mijita.
Când începea şcoala, stăteam pe lângă tata şi îl priveam punând murăturile la borcan.
Când cădea prima brumă, o însoţeam pe mama la serviciu. Iar seara, când ieşeam pe poartă, o ţineam de mână, aerul mirosea a fum de sobă, iar cerul era înstelat. Nu-mi era frică de nimeni şi de nimic.
Când eram singură, visam clădiri înalte cu camere spaţioase, pline de cărţi şi scări pe care să urc pentru a ajunge la ele.
Când eram tristă, visam că mă plimb vara într-un port plin de vaporaşe.
Când eram fericită, corpul meu devenea moale şi uşor precum o bărcuţă din hârtie ce pluteşte pe apa strânsă într-o chiuvetă.
Când eram azi, râdeam.