Lebăda

http://www.youtube.com/watch?v=Mvh4zEKG2zs

Atunci când privesc o lebădă nu mă pot abţine să nu mă gândesc la desene animate. Este singura modalitate de a mă ţine în contact cu realitatea.
Dacă nu sunt atentă, mă trage uşor după ea pe apa lină. Şi mă fac mică, mică de tot, încât mă pot ascunde cu uşurinţă în puful ei alb ca neaua.
Printre penele ei albe sunt pierduţi violonişti şi pianişti. Un saxofon stă sprijinit de un scăunel, iar când pianiştii şi violoniştii obosesc, începe să freamăte a toamnă. Se simte adiere de vânt şi miros de floare de colţ.
Şi când începe ploaia, mă întorc la forma mea iniţială, iar lebăda se îndepărtează, alunecând sfios pe apă.