De curând am aflat că nu m-am înşelat în privinţa unei persoane. E ciudat cum uneori ştii că trebuie să faci ceva, chiar dacă nu ai explicaţii pentru asta. Ei bine, într-o dimineaţă s-a declanşat o furtună înăuntrul meu şi atunci am ştiut că e cazul să-mi caut adăpost. Şi mi-am găsit. Unde altundeva decât acasă!?
Iar de aici, unde e linişte şi razele soarelui îmi încălzesc uşor sufletul expus unei mici dezamăgiri, îmi dau seama că am avut dreptate să ascult de vuietul acela inexplicabil. Doare uneori să afli că ai avut dreptate. Doare să realizezi că deşi ai primit semne vădite, te-ai încăpăţânat să crezi în cuvinte şi nu în gesturi, în oameni şi nu în suflete.
Nu, nu sunt dezamăgită de adevăr şi asta mai ales pentru că nu mi-era străin. De fapt, nu simt niciun fel de dezamăgire. Poate doar o uşoară melancolie. Însă vremuri bune au fost şi vremuri bune vor veni.
Vivat cei care nu-şi pierd speranţa!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment