Am fost norocoasă să am o mătuşă care mi-a făcut cel mai frumos cadou primit vreodată. Spun cel mai frumos pentru că de obicei te bucuri de un cadou o săptămână, o lună cel mult. Ei bine, eu continuu să mă bucur de acest dar după mai bine de 14 ani.
Pe când eram eu însămi o ostrogoată, am primit în dar de ziua mea o carte. Mi-amintesc şi acum coperta. Un bărbat grăsuţ îmbrăcat în trening roşu care fugea de un prăpădit de câine. Titlul nu mi-a zis nimic la prima vedere. "Cei trei veseli năpârstoci". Hm, mi-am zis. Aşa că am depus-o pe un raft şi mi-am continuat activităţile specifice vacanţei de vară. Printre care nu se numără şi lectura.
Mi-am amintit de carte de abia după ce sora mea a citit-o şi mi-a recomandat-o. Ţin minte şi acum cu câtă poftă am parcurs-o. Cum fiecare pagină mă transpunea într-o altfel de lume şi totuşi o lume pe care o cunoşteam, o lume din care nu plecasem niciodată. Peste ani, mi-am strâns lângă mine aproape toate cărţile acestui drag autor. Întotdeauna am pe noptieră o carte de a sa, indiferent dacă citesc şi altceva. Îmi face bine să răsfoiesc câteva pagini. Pentru mine, cărţile sale sunt bogăţiile cele mai de preţ. De-a lungul timpului, cărţile maestrului Vlad Muşatescu m-au încurajat şi mi-au dat încredere în mine. Căci, într-un final, nu contează ce ţi se întâmplă rău. Important e să ai o gaşcă de prieteni de încredere cu care să te strângi pentru devorarea unei salate babane de roşii.
No comments:
Post a Comment