Am învăţat să visez de la tine, floare de cireş. Tu ai fost prima adiere de inspiraţie din viaţa mea. Îmi amintesc şi acum mirosul tău. Era primăvară târzie, iar eu eram în sufragerie, aşteptându-mi iubitul. Iar atunci când el nu a apărut, mireasma ta m-a dus departe, pe tărâmul poveştilor.
Mi-ai fost călăuză şi prietenă de încredere. Împreună am străbătut atâtea tărâmuri. M-ai învăţat să zbor tocmai atunci când mă obişnuisem să mă târăsc. Iar azi pot să mă uit în urmă cu mândrie, fără regrete, fără suspine, fără ură. Mi-ai arătat că sufletul meu e o fântână nesfârşită de speranţă şi iubire.
Only you can hear my soul
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment