În unele dimineţi simt aer de poezie în preajmă. Când cobor scările blocului şi văd o bunicuţă de mână cu un nepot ocupat să sufle înspre o morişcă. Când oamenii zâmbesc, fiind pierduţi în gândurile lor fericite. Când simt că n-am nimic şi asta e, în sfârşit, bine. Când fac puzzle-uri din harta locurilor pe care vreau să le vizitez. Când cei din jur îmi dau voie să fiu eu şi să nu mă mai pitesc după formalităţi. Când fac prostioare şi cei dragi mă iartă pentru că sunt, totuşi, prea simpatică. Când ascult în surdină repetativă aceeaşi melodie de trei zile.
Antes de conocerte el mundo era plano
Aunque lo discuta usted Señor Galilei
Y me canse de besar ranas en vano
El príncipe azul
Jamás lo encontré
No comments:
Post a Comment