Love's divine

Azi vorbeam cu un prieten despre dragoste. Despre aşteptări şi dezamăgiri. Despre vise şi realitate.
Şi am ajuns la concluzia că am fi dispuşi să facem orice pentru a ne simţi iubiţi. Dar în toată ecuaţia asta a mai apărut o necunoscută. Până acum vorbeam doar despre a fi iubiţi. Însă azi am realizat că este la fel de important (poate mai important) să iubim. Atunci când cineva te iubeşte, îţi dăruieşte totul. Şi ce bine e atunci când primeşti! În momentul în care realizezi că nu poţi dărui la fel de mult, te loveşte ceva parcă în moalele capului. Şi atunci realizezi izvorul tuturor nemulţumirilor, de ce strâmbai din nas chiar dacă persoana respectivă nu-ţi greşise cu nimic. Momentul ăsta mi se pare crucial. Atunci te confrunţi cu o dilemă: să laşi lucrurile aşa sau să continui să cauţi, sperând că într-o zi vei dărui la fel de mult ca celălalt.
Unii apelează la diversele site-uri de pe net, se aşează la o coadă dintr-un magazin şi întreabă cât e ceasul sau îşi strigă nefericirea pe la prieteni sau foşti.
Alţii, în schimb, visează.
Eu visez la Machu Pichu şi la Istanbul.

I need love, love's divine
Please forgive me now I see that I've been blind
Give me love, love is what I need to help me know my name