Casa aceasta este a mea. Locuiesc în ea. Trăiesc în ea. Ferestrele acestea sunt ale mele. Din spatele lor pot privi marea, munţii, pescăruşii şi zâmbetul unui om singur. Camera aceasta este a mea. Înăuntrul ei îmi petrec majoritatea timpului. Iarna. Însa vara o părăsesc.
Patul acesta este al meu. El este cel ce-mi leagănă visele şi mă aduce la realitate.
Hainele acestea sunt ale mele. Îmi ţin de cald adeseori. Ţin o nucă verde în palme. Nuca este a mea. Palmele sunt ale mele. Nuca-mi alunecă din palme. Cade. A căzut. Nuca, hainele, patul, camera şi casa nu mai sunt ale mele.
Însă palmele da!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment