By all means, thy Reader, when you shelter thy glance upon my humble writings, do keep in mind that this blog centers upon ideas, questions and meditations. It is also a personal gallery of paintings and photos.

June 11, 2010

Let it snow!

Boyz II Men- Let it snow se aude de vreo două zile încoace din camera mea. În fiecare după-amiază deschid uşa, privesc chevaletul şi masca albastră de carnaval şi ştiu că am mai ieşit învingătoare dintr-o bătălie.
Azi priveam calendarul şi am realizat că se apropie jumătatea lunii iunie, că acuşica vom păşi în luna lui cuptor. Şi cu toate astea panoul publicitar de pe magazinul Cocor înfăţişa azi imagini din prezentări ale diverselor case de modă pentru toamnă-iarnă 2010. În consecinţă, nu sunt singura care se simte uşor detaşată de anotimp.
Nu pot nega însă că mă curtează tot felul de gânduri de vacanţă şi îndrăznesc să le zâmbesc şi celor mai greu de cucerit. Şi, de asemenea, mă curtează diverse sentimente ignorate până acum. Visez la cursuri de tango, la concursuri de karaoke cu toţi prietenii mei, la o masă mare aşezată în curtea "moşiei", unde toţi cei dragi să vorbească, să râdă şi să savureze cu mare încântare merele coapte şi să culeagă agudele de la poartă. Visez la un alt concert pe plajă în timpul nopţii, să şedem tihniţi pe covorul de nisip şi să admirăm stelele, muzica să ne învăluie şi să uităm motivul pentru care am ales să nu facem asta mai devreme. Visez să-mi pierd capul pentru un visător şturlubatic care să fie încrezător în prezent şi care să mă plimbe seara prin parc. Să ne aşezăm pe o bancă lângă o fântână, aerul să miroasă a Regina nopţii, el să-mi recite La steaua de Eminescu, iar eu să privesc cerul pentru a înţelege mai bine tot ce se întâmplă cu mine. Să mă privească şi să înţeleagă tot ce mi-e greu să-i zic, să mă asculte fără a lua notiţe, să nu-mi ia în seamă remarcile caustice. Să ne întoarcem acasă pe la 2 noaptea, să bem limonadă cu mentă şi să privim la Mulan până adormim. Iar dimineaţa, când ne-am trezii, să mâncăm îngheţată şi să ne delectăm cu Cartea Junglei. Apoi, la prânz să-mi gătească şi în timp ce face asta să cânte, iar eu să-l ajut când uită versurile. Să se oprească deodată, să-mi ia faţa în mâinile lui şi să-mi spună că-i sunt dragă.
Să fie el, să fiu eu, să fie ninsoare!
Să ningă cu vise!

No comments:

Post a Comment